Feeds:
Bejegyzés
Hozzászólások

Posts Tagged ‘Corbii albi’


Sat din Transilvania chiar pe la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Friedrich, un soldat german este găsit spintecat pe câmp, iar comandanţii săi jură răzbunare. Dar cine este făptaşul?

Nu vă speriaţi: nu este o nuvelă în care anchetatorul desluşeşte iţele oribilei crime, îl demască pe ucigaş prin metode specifice, iar la sfârşit ne apucă somnul şi uşor ne scufundăm în vise. În această nuvelă Titus Popovici nu atacă spectrul politic, social sau economic, nu ne prezintă o satiră a societăţii (doar puţină: ce a falsei respectabilităţi) sau a celor care o compun sau conduc.

Continuare pe portalul de contact român-maghiar, Corbii Albi.

Reklámok

Read Full Post »


Cei care nu se cunosc au toate şansele să privească suspicios unul către celălalt. Mai mult, persoanele care nu se ştiu au, poate, chiar o anumită doză de neîncredere în ceea ce priveşte intenţiile celuilalt om. Proiectele comune maghiaro-române din Transilvania, oricât de modeste ar fi ele, sunt esenţiale pentru a clădi încrederea reciprocă.

Continuare pe pagina de contact român-maghiar, iniţiat şi condus de colegul meu ziarist, Csaba Szabó.

Read Full Post »


“Scriitorul român, István Nagy”. Sintagma “românul” i-a scăpat şi unui elev de la Liceul Avram Iancu. Acest lucru nu a umbrit, însă, deloc acest eveniment deosebit…!

Am crescut în faimosul cartier Mănăștur din Cluj/Kolozsvár/Klausenburg. Și nu oriunde, ci pe și mai cunoscuta stradă Mehedinți (rămâi fără dinți), ne-am jucat pe malul pârâului Țiganilor (actualmente, foarte corect din punct de vedere politic, se numește Calvaria…) cu românii din cartier, ne-am jucat de-a v-ați ascunselea pe șantierul dintre strada mea și Parâng.

Pe atunci relațiile etnice se construiau pe bătaie, strigăte, înjurături, etc. 

Totuşi, unde vrea să ajungă, ce vrea să spună omul ăsta? Afli aici.

Read Full Post »


Cine pe cine? 🙂

Putem numai intui cât de norocoşi suntem că un asemenea eveniment de talie internaţională se desfăşoară la Cluj/Kolozsvár/Klausenburg. E la mintea cocoşului faptul că un festival de film de o asemenea anvergură ne pune pe harta Europei şi chiar a lumii. După aproape 30 de ani, în sfârşit, se aud lucruri pozitive despre România, despre Transilvania, nu suntem asociaţi doar cu munca la negru, cu cerşetoria, cu jaful şi corupţia la nivel politic, administrativ şi economic, ci cu sportul de performanţă, cu arta filmului.

Continuare pe portalul de contact român-maghiar Corbii Albi…

Read Full Post »


Unde se ascund maghiarii? 🙂

Nu mă gândeam vreodată că o voi auzi şi pe asta. Adică: un parc părăsit cu nişte arbori să fie asociaţi, sau, mai rău, să fie identificaţi cu maghiarii din Cluj/Kolozsvár/Klausenburg. Şi acest lucru denotă o adversitate latentă faţă de această minoritate, care, cândva, a fost majoritate în capitala Transilvaniei.

Continuare pe portalul de contact român-maghiar, Corbii Albi…

Read Full Post »


Simán: Kide

Chidea: patru biserici, populaţie în scădere, case de vacanţă cu grămada

     Imola şi Attila, Zsófi şi Alpár – au casă (de vacanţă) în satul Chidea din judeţul Cluj. Doamna, prima, are şi rude în localitatea aflată la circa 40 de kilometri de Cluj/Kolozsvár/Klausenburg, cei din urmă sunt doar „imigranţi de week-end”, cum scrie Zsófi. Acest loc retras, liniştit atrage mulţi asemenea soţilor Koós. Chiar şi pe mine, care bântui când într-una din case, când în cealaltă…

Drumul care duce spre capătul satului… se şi termină acolo. Mai precis, se întoarce pentru a-i da ocazia călătorului să-i întâlnească pe ceilalţi – în jur de 77 de oameni – care stau pe cealaltă uliţă a localităţii care are în total aproximativ 155 de suflete. Dar până să ajungem acolo… ne-am cam rătăcit.

Read Full Post »


Rendkívül szomorú, hogy inkább-nem-írom-le-milyen-okok-miatt a Varjúvár nem látogatható… (Saját felvétel)

Bár eléggé nosztalgia íze van a dolognak (régmúlt hősidők felidézése, melankólia stb.) mégis vonzó és különleges sztánai vasútállomás környéke. A számomra, a csend mellett, rendkívül fontos a hely sajátos hangulata. Néha olyan érzése támad az embernek, hogy a Sztána-patakot körbevevő erdőt, a kígyózó ösvényt csupán kölcsön vettük, a hely még mindig a Kós Károlyé és a Szentimrei családé. Azt is érezni viszont, hogy itt is nagyon fájt Trianon, a régióban talán itt a legjobban. Szerencsére írásaiknak köszönhetően tudjuk, mit érezhettek ezek az értelmiségiek az első világháború után, hogyan, milyen eszközökkel igyekeztek utat mutatni a céltalan erdélyi magyaroknak, s mit jelentett a transzilvanizmus…

Koruk technikai vívmányai a Szabó Zsolt vezette sztánai Riszeg Panzióban: rádió és 4G wi-fi. Techtestvérek százvalahány év eltéréssel… (Saját felvétel)

Fontos erről néhány szót ejteni a románoknak is, feléjük is kommunikálni ezeket az érzéseket, gondolatokat, megismertetni velünk a transzilvanista és a Trianon utáni erdélyi politikai mozgalom kiemelkedő alakjait. Főleg, ha ennek sztánai és kalotaszegi vonzata van.

Ugyanakkor számomra fontos, hogy a román többség nyitottságról és irántunk való érdeklődésről tanúbizonyságot tevő tagjai tőlünk (is) értesüljenek a környékünkön levő kulturális és építészeti értékekről.

******

A Szabó Csaba újságíró kollégám létrehozta és működtedte Corbii Albi (Fehér Hollók) magyar-román portálra írt Oază arhitecturală şi culturală maghiară lângă gara Stana, în Ţara Călatei című cikkem ide kattintva olvasható el.

Read Full Post »

Older Posts »